Viaţa unui om este o “mască”?
Dragoş-Andrei Preutescu – Recenzie “Confesiunile unei măşti”
http://dapreutescu.blogspot.com/
.
Marele scriitor rus Dostoievski spunea că “o singură amintire frumoasă din copilărie şi sunteţi salvat”. Copilăria reprezintă fundamentul vieţii lungi şi recunoştinţei pentru frumos, familie, prieteni, descoperirea propriei personalităţi. Dar ce se întâmplă când copilăria, tinereţea trec printr-o perioadă de război? Copilăria este dominată de autoritatea unei persoane şi de stricteţile impuse de aceasta? Aşa arată descoperirea lui Yukio Mishima, sau mai bine spus auto-descoperirea, pe care o face cu multă simţire în cartea sa “Confesiunile unei măşti”.
.
Este a treia carte de Yukio Mishima pe care o citesc, după “Calea Samuraiului astazi” (şi voi reveni cu o recenzie aici), unde vorbeşte despre calităţile şi valorile pe care un samurai trebuie să le dobândească şi să le deţină astăzi, şi “Tumultul valurilor”, o poveste de dragoste tipic niponă, cu dăruiri, sacrificii şi împliniri, adică frumosul în formă mai grea.
.
Viaţa agitată a autorului în copilărie şi tinereţe, educaţia oferită de bunica sa în cele mai tradiţionale forme japoneze, au format o personalitate controversată în lumea Japoniei, fiind considerat o persoană cu alte orientări sexuale, un om ce dorea să fie perfect şi să deţină adevăratele calităţi ale unui samurai, sinuciderea sa ca exemplu de demnitate, după ce nu reuşeşte, conform zvonurilor să lanseze o lovitură de stat, fiind o altă latură ascunsă a sa.
Cartea de faţă este o autobiografie, unde încearcă să explice metodic şi literar cine este Yukio Mishima (numele adevărat Kimitake Hiraoka), ce întâmplări din copilărie l-au marcat, efectele războiului asupra propriei mentalităţi şi declaraţia demnă că el este ceea ce este. Chiar el ne spune că “o atitudine mentală adecvată ar fi putut să mă scoată din această situaţie (câtă blândeţe!)” (pag. 70), dar se pare nu reuşeşte să o dobândească, pentru că pentru el “autoamăgirea era singura mea scăpare” (pag. 135). Astfel el foloseşte o “mască”, încearcă să arate ceea ce nu este, fie de regulile impuse de societate, fie de lipsa curajului, a consecvenţei, deghizarea apare ca fapt de transformare. Read the rest of this entry »